30.11.2022

Autor: Vladimir Petrov
Traducere: Slava Gurschi

Noi toți, oamenii planetei Pământ, suntem uniți de dorința de a înțelege lumea din jurul nostru. Oamenii cu o mentalitate analitică încearcă să înțeleagă numeroasele evenimente care au loc în jurul lor chiar pentru faptul de a le înțelege sau în cadrul unor obiective clar formulate legate de activitățile lor profesionale. Aceștia sunt fie analiști înnăscuți, puțini la număr, fie oameni de știință, ingineri, bancheri, proiectanți și operatori de diverse mijloace tehnice. Înțelegerea artiștilor, muzicienilor și poeților, care, din păcate, sunt și ei relativ puțini, se bazează incomensurabil mai puțin pe gândirea structurală și provine în principal dintr-o imagine, senzație, simbol, adică se apropie cel mai mult de percepția directă a Realității. Oamenii cu o mentalitate umanitară au propria lor înțelegere specifică a lumii, dar marea majoritate caută să obțină înțelegere numai în scopul de a prevedea consecințele a ceea ce se întâmplă. În același timp, este destul de acceptabil să ne limităm la un cerc restrâns de evenimente, într-un fel sau altul legate de problemele de bunăstare personală.

Cu toate acestea, indiferent de modul de înțelegere al persoanei, ar trebui să ne amintim constant că pentru a înțelege un eveniment, un obiect, o acțiune și orice în general, este necesar să percepem mai întâi toate acestea cu simțurile. Cu alte cuvinte, prima și indispensabilă condiție pentru o înțelegere clară și nedistorsionată este o percepție adecvată a realității. Mai mult, tocmai aici o persoană civilizată se confruntă cu o problemă, pe care nu reușește aproape niciodată să o depășească, deoarece nici măcar nu bănuiește existența ei. Și această problemă constă în faptul că în întreaga istorie a dezvoltării, umanitatea a spulberat fundamental integritatea originală a percepției. Prin urmare, se pare că nu a mai rămas nicio zonă în care bisturiul analizei triumfătoare să nu fi pătruns. Socializarea omului și complicarea rapidă a mediului său ne-au făcut o colecție de mecanisme comportamentale. Nu e de mirare că faimosul mistic și adept al tradiției sufite, G. Gurdjieff, la începutul secolului trecut, numea omul obișnuit o mașinărie.

Potrivit lui A. Ksendzyuk, ne-am împărțit percepția în fragmente separate, le-am definit, adică le-am atribuit nume, am dotat fiecare fragment cu un sens „uman” și ne-am propus să creăm clasificări și scheme ale Realității, îndepărtându-ne din ce în ce mai mult de ea în sine. Astfel, din experiență și percepție directă, lumea a devenit din ce în ce mai mult o schemă speculativă, o descriere. Discretitatea limbajului nostru este o dovadă incontestabilă a discretității percepției noastre. Până în prezent, specializarea activității cognitive umane a condus la formarea unui număr de descrieri destul de izolate ale lumii externe: cotidiene, științifice, filozofice, religioase, oculte și multe altele. Desigur, fiecare astfel de descriere este foarte departe de realitatea adevărată, care a devenit odată cauza apariției ei. Adecvarea iluzorie a acestor descrieri se construiește pe consistența logică internă a fiecăreia dintre ele. După cum puteți vedea, nu degeaba hindușii numesc lumea exterioară folosind cuvântul sanscrit „Maya”, care înseamnă „iluzie” în traducere. Și ocultismul tradițional nu ne oferă realitatea în sine, ci doar o altă versiune a descrierii lumii, care poate fi arbitrar atractivă și chiar fascinantă, rămânând totodată la fel de închisă și limitată ca orice altă descriere.

Ținând cont de aceste circumstanțe, sarcina principală a unui învățător adevărat este datoria de a aduce în conștiința ucenicului înțelegerea că lumea din jurul nostru este doar o descriere a adevăratei Realități, că s-a ridicat un zid de descriere impenetrabil între ucenic și Realitate. Această sarcină este foarte greu de îndeplinit, motiv pentru care discipolii majorității școlilor mistice petrec ani de zile pentru a obține o astfel de înțelegere. Nu este ușor să practici chiar și în tradiția noastră cosmoenergetică. Cu toate acestea, avem un avantaj puternic față de tradițiile yoghine antice - prin concordarea la vibrația uneia sau alteia frecvențe cosmice, învățătorul de cosmoenergetică deschide conștiința elevului către percepția directă a unui aspect nou, complet necunoscut anterior al realității. Desigur, în astfel de condiții de învățare, elevul nu are posibilitatea de a folosi o descriere gata făcută din cauza absenței acesteia. Prin urmare, el este forțat să perceapă aceste vibrații direct și nemijlocit, folosindu-se doar de propriile simțuri și stăpânind astfel în practică un mod direct de contact cu Realitatea.

Primind de la învățător inițieri în frecvențe, elevul la început, evident, folosește unele elemente ale descrierii. Cu toate acestea, odată cu îmbunătățirea experienței, începe să efectueze acțiuni care duc la descoperirea spontană a uneia sau mai multor vibrații deodată. În același timp, elevul este departe de a fi întotdeauna capabil să explice în cuvinte ce anume face, dar în orice moment este gata să demonstreze abilitățile dobândite. Cosmoenergeții sunt oameni pragmatici, care prețuiesc timpul și orice energie cosmică. De aceea, învățătorul, încă de la începutul formării, sincronizează ucenicul la vibrațiile frecvențelor cosmice, care se dovedesc a fi foarte utile în viața de zi cu zi. În prima etapă, de regulă, acestea sunt vibrații care îndeplinesc funcții de vindecare. Un elev care a trecut de stadiul inițial de pregătire poate deveni un bun vindecător, dacă are o predispoziție la activitatea de vindecare, perseverență și răbdare. Atragem atenția cititorului, în mod deosebit, asupra faptului, că în fiecare moment al practicii sale de vindecare, cosmoenergetul-vindecător este în contact direct cu Realitatea.

În general, multe dintre problemele noastre sunt legate de obiceiul de a considera geneza omului ca un proces de extindere și îmbogățire a experienței sale. În același timp, nu observăm că în marea majoritate a cazurilor pur și simplu creștem complexitatea descrierii. Ca urmare a acestei complicații, percepția directă a Realității se îngustează brusc și există motive energetice fondate pentru aceasta. Tocmai cu această ocazie, bătrânul și înțeleptul indian don Juan spune: „Eu cred că percepția omului s-a schimbat de-a lungul secolelor. Unei anumite perioade de timp îi corespunde o anumită formă, un anumit nod dintr-un număr infinit de câmpuri energetice. Și stăpânirea modalității timpului - aceste câteva câmpuri alese - ne ia toată energia pe care o avem, ne lăsându-ne nicio oportunitate de a folosi alte câmpuri energetice.”

Explicând motivul acestei stări de fapt, A. Ksendzyuk susține că pentru a deveni o componentă cu drepturi depline a descrierii noastre a lumii, orice semnal extern este supus unor proceduri numeroase și variate. O astfel de operațiune necesită o cantitate imensă de energie umană. În același timp, semnalul în sine suferă o transformare atât de semnificativă încât cineva ajunge involuntar la uimire de cât de nesemnificativă este legătura lumii noastre interioare cu Realitatea. Dar noi înșine suntem o parte integrantă a acestei Realități. Tu și cu mine suntem o privire îndreptată din interiorul Realității către aceeași Realitate, dar o privire care este infinit artificială, constant distorsionată și adusă la orbire absurdă.

Deci, în procesul de trecere de la percepția directă până la crearea unui gând sau a unei imagini, a căror combinație complexă și este țesătura descrierii noastre a lumii, noi pierdem atât de multă energie încât pur și simplu nu suntem capabili să percepem nimic altceva. Propria noastră creație - descrierea lumii, ne leagă strâns de sine, făcând imposibil să percepem tot ceea ce depășește limitele sale. Suntem prinși în esență în descrierea noastră!

Trebuie spus că aproape toate școlile mistice și învățăturile ezoterice încearcă să distrugă descrierea inițială a lumii într-o măsură sau alta. Ei propun depășirea descrierii și perceperea Realității în mod direct. Fiecare dintre aceste școli folosește propriile tehnici pentru a implementa actul de eliberare de descriere. Cu toate acestea, cele mai multe dintre aceste tehnici sunt prea greoaie și greu de realizat și necesită eforturi practice atât de lungi și un stil de viață ascetic încât sunt în esență imposibil de realizat în existența obișnuită a majorității oamenilor moderni.

Aici, metodele de percepție directă a vibrațiilor cosmice, care sunt practicate de tradiția noastră cosmoenergetică, pot fi de real ajutor. Este trist, desigur, să admitem că unele ramuri ale cosmoenergeticii au început să se dezvolte pe calea greșită care complică descrierea Realității. Această direcție de fund duce la construirea de circuite din ce în ce mai complexe codificate și controlate, împrumutate din teoria comunicării, principiile transmisiei semnalului radio, metodele de codificare și decodificare a informațiilor în procesul de transmitere a acesteia de la antenă la receptor, adică abordări pur mecaniciste ale unei ființe umane și ale percepției sale asupra lumii. Dar o persoană nu este un computer sau un televizor color! Omul este o creație a lui Dumnezeu și oricine încearcă să reducă această creație la un cod binar de numere naturale sau un flux de radiații laser coerente își asumă un mare păcat. Este cu atât mai trist că mulți adepți ai abordării mecaniciste a lumii și a omului riscă să intre în categoria persoanelor despre care Galileo spunea că „... vorbesc și scriu despre ceea ce nu înțeleg, și ceea ce ei vorbesc și scriu nu poate fi înțeles”.

Cu această notă tristă, voi încheia scurtul meu eseu despre înțelegerea, percepția și descrierea lumii și a omului.