22.12.2024

Autor: Slava Gurschi

Notă preliminară: ”Stimate cititor, dacă ai convingeri ”beton” în ceea ce ține prezenta temă, poți citi această lucrare ca pe o poveste frumoasă, însă care conține anumite adevăruri.”

De când am început să practic cosmoenergetica, multe ore am petrecut fiind sub influența frecvențelor informaționale. Fiecare obiect, ființă, planetă, dimensiune are un câmp informațional, un fel de ”bază de date”. De pildă, frecvența cosmoenergetică Midi, ne permite nouă, cosmoenergeților, să ne sincronizăm cu câmpul informațional planetar al Terrei. Frecvența Ghektas, ne ajută să ne acordăm cu informația prezentă în sistemul nostru solar. Frecvențele Sirius, Miluti, Nalli, Tu, Ukko, Ayske ne permit să pătrundem în adâncurile oceanului informațional al Universului. Informația o primim nu ca pe google, detaliat, în formă de text, dar prin insighturi, prin revelări, prin vise, prin intuiție, fir cu fir, uneori prin imagini, alteori prin diferite surse media (de ex. auzi ceva la radio, sau la TV, pe net ș.a.m.d), prin semne și anumite circumstanțe de viață (de ex. te gândești la ceva și ca confirmare îți cade o frunză pe cap, sau un trecător vorbind la telefon îți dă de înțeles ceva). Important este să indici direcția (tema sau cuvântul cheie), să determini ce te interesează, ce informații vrei să primești. De pildă, eu mereu sunt interesat de așa teme cum sunt: creația Terrei (inclusiv a Universului), cine și cum a creat-o, ce legi și pârghii dinamizează această lume, cum totul funcționează și se mișcă, esența proceselor care au loc, cum și de cine a fost creat omul și alte ființe, originea religiilor, rolul binelui și răului pe acest plan, sistemul energetic și informațional al Terrei, latura energetică a tuturor lucrurilor ș.a.m.d.

Reieșind din experiența de viață și din nivelul meu de evoluție, în această lucrare, o să dezvălui o temă foarte interesantă, poate cea mai complicată din punct de vedere a înțelegerii și interpretării, și anume cine este Creatorul Universului, cum a fost creat omul și civilizația prezentă, cine a creat-o, pentru ce sunt create noi lumi și civilizații, despre religii și dumnezei, despre mituri și neclarități legate de tema în cauză care domină în societate etc.

Ce înțeleg și cum interpretează oamenii noțiunea de Creator?

În concepția omului primitiv, conform tradiției shamanice, Creatorul era privit ca o forță supranaturală (care se asocia cu Soarele, Luna, cu anumite specii de animale, cu spiritul Focului/Apei/Aerului/Pământului, zeul Vieții etc.). Apoi, cu apariția sistemelor religioase, în diferite perioade istorice, în dependență de cultură, tradiții, etnos și amplasare geografică, noțiunea de Creator a devenit mai complexă și s-a diversificat considerabil. Au apărut mai mulți zei, cu anumite calități speciale (fiecare gestiona o anumită sferă din viața personală și socială: zeul agriculturii, zeul comerțului, zeița iubirii, zeul morții, zeul războiului etc.) cu o formă de grupare în panteoane. Panteonul de zeități mesopotamic, egiptean, grecesc, roman, scandinav etc. Induismul este pe primul loc în ceea ce ține de cantitatea de zeități, panteonul cărora poate ajunge la sute de divinități.

În tradiția creștină, majoritatea adepților, și-l imaginează pe Creator sau Tatăl Suprem, în chipul unui bărbat bătrân, cu plete și barbă albă, îmbrăcat în straie albe, care stă așezat pe tron, sus în ceruri, într-o masă de nori albi. În mintea lor, El este înconjurat de îngeri care îl ajută să guverneze lumea, să se lupte cu răul, să examineze rugăciunile credincioșilor, să pedepsească pe cineva sau din contra să-i miluiască, controlează procesele meteorologice (ploaie, vânt, soare etc.) și calamitățile naturale (cutremure, vulcane, inundații), decide când să fie pace și când să fie război ș.a.m.d.

O parte din oameni, independent de apartenența religioasă, privesc la Creator ca la o entitate impersonală, ca la o forță sau putere divină, care este prezentă peste tot. Tot ce este împrejur este pătruns de ființa Creatorului - roci, munți, plante, copaci, animale, oameni, planete, stele, constelații etc.

Alții îl asemuiesc pe Creator cu Iubirea Universală și necondiționată. Unii îl privesc ca pe un punct luminos situat undeva departe în adâncurile cosmosului. Există oameni care consideră că Legea Divină care guvernează toate procesele din Univers ar fi de fapt Creatorul.

Cine este Creatorul?

Eu am ajuns la cunoașterea faptului, că până la o anumită etapă a evoluției, Creatorul este o ființă (o personalitate), după care, sub acțiunea anumitor procese devine o ființă impersonală, totodată pastrându-și individualitatea. Dar să o luăm rând pe rînd, explicit, argumentat, cu expunerea sistematizată a detaliilor.

În scriptură se menționează că omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Adică din punct de vedere infoenergetic, omul ca ființă spirituală se dezvoltă și evoluează conform unei matrice (unui program) care-i permite să progreseze până la nivelul de Creator. Unitatea spirituală, omul, crește de la zero, trecând printr-o multitudine de vieți, experinețe, ipostaze, nivele, ajunge la acel punct culminant, când se dezvoltă calitățile necesare și devine el însuși Creator. Evident, că foarte puțini ajung să devină Creatori. Însă, teoretic, dacă să luăm în considerare că Universul este infinit, păi atunci fiecare suflet mai devreme sau mai târziu are șansa să devină Creator.

Universul este atât de enorm, încât noi, cu conștiința noastră tridimensională limitată, nu putem să realizăm acest fapt. Universul este un spațiu nemărginit. Oamenii de știință susțin că Universul mereu se lărgește. Adică există o parte explorată de spațiu cosmic și o parte virgină, neexplorată, care urmează să fie descoperită. Și această expansiune a lumii este efectuată de mai mulți Creatori, nu doar de unul. Și aici nu vorbesc despre miile de zeități și dumnezei care au existat în diferite perioade de dezvoltare a civilizației noastre de pe pământ.

Așadar, sufletul, își începe ”Școala de Creator”, dezvoltându-și pas cu pas calitățile necesare. Întâi, traversând un ciclu de vieți, învață cum este să fii tată sau mamă (faza de Creator la nivel de începător), să dai viață unei ființe noi, să crești și să educi un copil. În alte vieți învață cum să creeze ceva cu mâinile proprii – cum să construiască o casă, un bloc, o fabrică, un oraș. Cum să gestionezi o afacere privată, de grup, cum să guvernezi o țară, o planetă, o civilizație. Deci care nu ar fi menirea, statutul, activitatea omului, în anumite etape de dezvoltare, totul evoluează și se dezvoltă de la simplu la complicat, de la particular la general (global). De pildă, sufletul o să parcurgă un ciclu de vieți în care o să învețe tot ce este legat de muzică. O să treacă prin diferite ipostaze, cum ar fi interpret de diferite instrumente și genuri muzicale, compozitor, meșter de diverse instrumente, deci tot ce este legat de muzică. Sufletul acumulează toată experiența și calitățile muzicale posibile până la nivelul de perfecțiune, după care trece la altă etapă sau ciclu de vieți, dezvoltându-și abilitățile în altă sferă de viață.

Mulți se întreabă, și nu înțeleg, de ce un om săvârșește fapte negative toată viața sa (de ex. fură), și necătând la asta, îi merge bine, e sănătos și fericit, și ajunge până la adânci bătrânețe? Asta, deoarece așa îi este predestinat, are un ciclu de vieți în care trebuie să aducă ”arta furtului” până la perfecțiune, să devină maestru în acest domeniu. După care, o să aibă un ciclu de vieți în care o să fie în rol de victimă a furturilor, pentru a înțelege care este diferența, și în viețile viitoare, la nivelul subconștientului, o să simtă intuitiv ce e bine și ce e rău pentru el, să fure sau să nu fure.

În așa manieră se prezintă școala de viață în care sufletul primește educația necesară, maturizându-se în continuu. Oamenii sunt diferiți. Fiecare are o misiune personală care trebuie împlinită, relizată și dusă până la capăt, ca ”toate lecțiile să fie învățate,”și reieșind din aceasta, i se dă în viață un anumit set de drepturi și libertăți. Egalitatea în drepturi este un mit. Ceea ce-i este permis unuia, nu-i este permis altuia. Despre destin și liberul arbitru o să vorbim în altă lucrare.

De ce sufletul trebuie să treacă prin toate aspectele vieții pământești? Răspunsul este simplu - ca să-și lărgească conștiința, ca să înțeleagă esența lucrurilor, cum totul funcționează, ce mecanisme și legi globale mișcă lumea socială, materială și spirituală, cum se poate de controlat și de gestionat aceste fenomene. Presupun că ciclul final de vieți, ”jucat” de suflet pe această planetă, este legat de dezvoltarea calităților de mag, și într-o anumită viață, sufletul ”se trezește” în postura de mag planetar, când ”curentul cosmic” (totalitatea energiilor/câmpurilor infoenergetice) și magul devin un tot întreg, când voința magului se contopește cu intenția planetară. Apoi are loc trecerea la nivelul de zeu planetar. Conștiința crește, se lărgește, se extinde, acoperă tot mai multe domenii, sfere și aspecte, obține calitatea de a controla și de a gestiona cu toată ”gospodăria planetară” și zeul planetar trece în următoarea etapă de dezvoltare – zeu al sistemului solar. Și tot așa, mărind capacitatea de a cunoaște și controla spații tot mai mari evoluează până la gradul de Creator.

Ca să devină Creator, sufletul trebuie să acumuleze o masă infoenergetică și existențială (totalitatea de experiență acumulată de-a lungul existenței sale sau conștiința) în așa măsură încât să fie capabil să conceapă și să creeze un Univers aparte, să-l dezvolte și să-l exploreze. Pentru asta el creează proiectul, matricea informațională al noului Univers, în care este prevăzut totul, pănă la cele mai mici detalii. Câte galaxii, sisteme solare, planete, viețuitorii ai acestor planete, programul lor de viață și de evoluție, legile și mecanismele care vor funcționa... deci tot, tot, tot, inclusiv viitorii Creatori care vor apărea în acest nou Univers și care ulterior vor dezvolta Universurile sale proprii. De pildă, semința de grâu, la nivel genetic-informațional, conține întregul program de dezvoltare a plantei de grâu - câte zile va crește, culoarea, forma, conținutul, compoziția chimică și alți parametri.

Așadar, timpul sau viața noastră pământească a fost structurată sau programată cu mulți, mulți ani înainte. Fiecare mărunțiș și chițibuș s-a luat în cont (se zice că nici un fir de păr nu cade de pe cap fără voința (știința) Domnului). Dacă nu ar fi fost așa, nu ar exista o ordine, fiecare ar face ce-i trăsnește în minte și ar fi un haos, care ar duce la un colaps. Observăm cu toții, că în Univers, există o ordine strictă: planetele se mișcă cu o anumită viteză și pe o anumită traectorie, Soarele are ciclurile sale de dezvoltare, fiecare vietate, animal, pasăre, insectă au programul lor de dezvoltare. Ziua se succede cu noaptea, vremea caldă cu vremea rece, totul este conceput și organizat în așa fel încât să se creeze condițiile prielnice pentru viață. Creatorul, inițial, când a conceput Universul, a inclus scenariile de viață a tuturor obiectelor și viețuitoarelor noului Univers.

În scriptură se zice, că la început a fost cuvântul. După mine, la început a fost informația, adică Matricea informațională a noului Univers. Procesul de creare demarează prin punerea în aplicare a Matricei noului Univers printr-o explozie imensă (poate prin explozia unei stele Super Nova), deoarece expansiunea și realizarea informațională are nevoie de combustibil, de energie, de materie/materiale de construcție. Trebuie să treacă o perioadă de timp ca conceptul să devină realitate, ca matricea informațională să prindă forme și conținut material. Întâi apare proiectul casei conceput de arhitect, apoi se face lucrul tehnic de ridicare a edificiului de echipa de lucrători, sau cu alte cuvinte materializarea ideii.

După ce sunt create condițiile de viață pe planete, acestea urmează să fie viețuite de noii locatari. Se formează flora și fauna planetară. Noul Creator, conform principiului de la ”Mic la mare”, creează la început doar un sistem solar, îl dezvoltă, ca apoi să mărească domeniile sale, creînd alt sistem, și tot așa mai departe. Pentru a popula noile spații de viață, Creatorul are nevoie de suflete noi. După unele surse și scripturi, El însuși se multiplică în mai multe scântei-unități de viață și creează astfel noi ființe cu care începe ciclul de vieți a noilor civilizații și rase planetare. Sau, poate Creatorul, totuși are abilitatea de a crea noi suflete pe alte căi (de ex. în laborator sau folosind alte tehnologii), de ce neapărat printr-o deflagrație interioară să formeze o multitudine de scântei divine, suflete noi? Și aș mai adăuga faptul, că noii Creatori, pentru a crea noi universuri și realități, au nevoie de ajutor, de lucrători, de o echipă tehnică (Arhitectul – Creatorul, lucrătorii – echipa tehnică care materializează proiectele). Îmi pare ireal ca noul Creator în solitudine completă să creeze lumi noi. Să mă înțelegeți că sunt multe întrebări la care eu nu pot da răspuns. Sunt sigur că greșesc undeva.

Despre civilizația noastră

”Domnia” Creatorului este imensă. Evident că Creatorul are un aparat administrativ și tehnic, cu o structură ierarhizată, ca la noi, pe pământ. Toată ”Împărăția” lui trebuie guvernată, că sunt multe planete, civilizații, sisteme solare, galaxii care au nevoie de o administrație locală pentru organizarea și menținerea unei anumite ordini, la fel ca pe pământ, unde avem administrație publică centrală și administrație publică locală.
Din punct de vedere administrativ, planeta noastră are și ea un guvernator. Cu câteva mii de ani în urmă, de către Creator, pe pământ, a fost trimis noul guvernator, cu misiunea de a crea noua civilizație pământească, de a o conduce, și la final, de a o distruge (se știe că până la noi au mai fost și alte civilizații).

Așadar, conform proiectului, pentru crearea noii civilizații, în primul rând, trebuia de format modelul sau prototipul corpului fizic al ființelor sau oamenilor, care vor popula următorii mii de ani planeta. Această sarcină a fost încredințată echipei științifice, care prin mai multe experimente de laborator, a reușit să creeze o ființă hibridă (deoarece s-au folosit gene luate de la mai multe tipuri de humanoizi), primul om, care conform Bibliei a purtat numele de Adam. Ulterior, după modelul său, cu unele modificări de gen, a fost creată și prima femeie.

Corpul fizic, la naștere, era însuflețit prin ”Scânteia divină”, de suflet. Iar de crearea sufletelor se ocupă Creatorul. Doar el are abilitatea de a face acest lucru. Deci vedem, că corpul fizic al omului a fost creat în condiții de laborator, de o echipă de cercetători condusă de Guvernatorul Terrei, și nu a fost creat tehnic și direct de însăși Creatorul. Creatorul a contribuit la crearea omului prin faptul că a dat viață și suflare corpului fizic și a creat conceptul, proiectul noii civilizații ”pe hârtie”. Și procesul de ”însuflețire” a noilor corpuri fizice umane are loc în mod autonom, ”pe bandă rulantă”, după anumite legi și mecanisme necunoscute de noi. Cine este considerat autorul noii specii hibride de plante, create în laborator? Un oarecare Ionescu sau Petrescu, corect? Astfel s-a creat o confuzie. Din acele timpuri și până în prezent, în mințile oamenilor, drept Creator al vieții pe pământ și a Universului a rămas Guvernatorul Terrei, deoarece anume el i-a creat pe oameni (noi știm cine de fapt a creat pământul și Universul, și nu a fost Guvernatorul, care îndeplinește aici sarcini administrative, se ocupă cu gestionarea Terrei). Ca exemplu, să ne amintim de oaia Dolly, clonată în laborator de oamenii de știință din Scoția. Probabil Dolly îi percepea pe acei oameni de știință ca pe Creatorii sau părinții ei. Cam așa s-a întâmplat și cu oamenii. Din mulțumire, din frică, sau din alte motive, ei au început să se închine și să se roage Guvernatorului planetar. Au apărut primele religii. Guvernatorul, când vedea, că religia ”se stinge”, trimitea pe planul fizic pe noul mesia, care fiind înzestrat cu anumite capacități câștiga încredere în rândul populației, și cu sprijinul lor, se crea ulterior noua religie. Foarte mult se aseamănă acest proces cu ceea ce urmărim în viața politică de azi, nu-i așa?

Care este scopul creării de Creator a noilor realități?

Din punctul meu de vedere El o face pentru dezvoltarea noilor surse de informație și energie, care să-i permită să creeze alte universuri noi și inedite, să se extindă mai departe. Și această lărgire a Universului și de evoluare o să continue mereu, deoarece timpul și spațiul sunt nemărginite.

Care este rolul oamenilor în această realitate?

Cetățeanul oricărui stat beneficiază de anumite drepturi și libertăți, se folosește de anumite servicii publice și bunuri comune, își trăiește viața în anumite condiții asigurate de stat și pentru aceasta el este obligat să plătească pentru ”cauza comună” anumite taxe și impozite, să presteze anumite servicii statului (de ex. onorarea serviciului militar), să participe la viața societății. Însă, după cum știm, impozitele și taxele, acea contribuție financiară a cetățenilor, se duce nu doar pentru binele comun. O parte mare din resursele publice este însușită de administratorii (gestionarii) statului, pe furiș, prin anumite căi și scheme șmechere. Așa e natura omului. Și se trage asta informațional din moștenirea genetică, de la Adam, sau de la acele gene care au fost folosite la crearea omului. Logica administratorului este următoarea. Că dacă resursele se concentrează în mâinile mele, stăpânul acestor resurse trebuie să fiu tot eu. Și doar o mică parte din bugetul public se duce pentru acoperirea necesităților materiale publice ale societății. Cu alte cuvinte cetățenii se aleg doar cu ”rămășițe și fărâmituri”.

Cam aceeași ordine domină și în raportul oamenilor cu Creatorul și cu administratorii divini. Pentru a trăi pe acest plan fizic, pentru a se dezvolta și a evolua mai departe, omul la fel plătește celor de sus o ”taxă”. Plata se face în formă de diferite stări psiho-emoționale, deoarece omul este ca o mini-fabrică, care generează anumite energii, folosite de cei de sus, numai ei știu pentru ce (fiecare civilizație este creată pentru a genera energii de o anumită calitate care mai departe este folosită de Creator ca material de construcție pentru ceva). De pildă, un adept religios, prin rugăciuni, mătănii, ținerea postului, liturghii, respectarea tradițiilor și prin simplul motiv că se gândește la o anumită divinitate, îi dă energie, o alimentează cu ”mâncare spirituală”. Și iarăși, oferă mult, însă primește foarte puțin. Alte forme de plată ale omului divinităților sunt emoțiile, sentimentele, suferințele, inclusiv experiența de viață rămasă după moartea omului în formă de trăiri, bucurii, chinuri, îndurări, realizări, creații, produse intelectuale etc. este iarăși depozitată ”pe conturile băncii cerești”. Iar corpul fizic rămas după moarte, este întors pământului, ca mulțumire și plată pentru resursele primite de la pământ în timpul vieții. Noi suntem ca niște albinuțe care produc miere. Iar mierea cine o papă?

Trebuie să înțelegem că asta este plata pentru darul vieții. Așa sunt concepute lucrurile de Creator. Cine suntem noi ca să-l judecăm? Însă să fim mulțumiți și recunoscători Creatorului că nu ne-a lăsat ”vagabonzi în curul gol”. El a avut grijă de noi și ne-a acordat și nouă anumite drepturi de a exploata lumea materială în care viețuim, să ne folosim de fructele florei și faunei, să extragem zăcăminte minerale și alte resurse pământești. Priviți ce condiții de poveste a pregătit Creatorul pentru noi, oamenii. Natura bogată cu diverse specii de plante și animale, cu munți, oceane, mări și râuri, priveliști frumoase, aer curat ș.a.m.d. Cum poți să fii nemulțumit de toate acestea? Oare te poți considera nefericit având toate aceste daruri?

Există o mare încurcătură și haos în conștiința persoanelor privind subiectul în cauză, cum ar fi că: Creatorul ar avea chip și înfățișare fizică (deoarcece așa scrie în Biblie), că s-ar afla într-o anumită locație cerească (în ceruri, în rai), că mereu se luptă cu răul, că este preocupat cu examinarea rugăciunilor, sau cu pedepsirea, iertarea sau miluirea oamenilor și sufletelor, că este omniprezent și controlează toate procesele de pe pământ, că de fapt tot ce este împrejur este pătruns de ființa Creatorului - roci, munți, plante, copaci, animale, oameni, planete, stele, constelații etc.

Ca să separăm grâul de neghină și să facem ordine în mințile oamenilor, o să clarificăm anumite momente, neclarități, mituri și confuzii legate de tema examinată:

I. Convingere: Creatorul este lumină pură, energie pozitivă, forța binelui care luptă cu întunericul, cu forța răului, cu energia negativă.

Clarificare: În primul rând, de ce Creatorul poartă acest nume? Creator, făuritor, făcător, adică el a creat absolut tot, inclusiv așa zisul rău, și așa zisele entități – Cornoratul, Scaraoțchi (cu care chipurile se luptă). Ce este de fapt răul, energiile negative, întunericul? Ca să nu personificăm răul prin personaje cum ar fi Diavolul, Satan, Ahriman, Lucifer, Bafomet, Șaitan, demoni și draci, putem interpreta aceasta mai simplu, fără careva conotații religioase și mitologice – energii cu vibrații joase, sau energii cu o densitate mărită, care oscilează mai încet.

Aceste energii distructive sunt folosite:

1. Pentru a nimici, lichida, neutraliza, anula, demola, tăia, arde. Energiile constructive și cele distructive sunt într-o colaborare continuă, ele nu luptă una cu alta, ele conlucrează. Pentru a construi o casă nouă, mai întâi trebuie să o demolezi pe cea veche. Procesele constructive și distructive la putem urmări în toate procesele din Univers. De pildă în organismul omului în fiecare secundă mor milioane de celule ”bătrâne” (energii distructive) și în locul lor ”se nasc” alte milioane de celule noi (energii constructive).

2. Pentru a echilibra energiile cu vibrație înaltă. Ce va ieși dacă vom amesteca culoarea albă cu culoarea neagră? Corect, culoarea gri. Noi, oamenii, viețuim pe un plan energetic, unde energiile cu semnul plus și semnul minus sunt mereu într-o mișcare de menținere a echilibrului. Legea dualismului - plus și minus, masculin și feminin, Yin și Yang, lumină și întuneric etc. Reieșind din cele enunțate mai sus, este clar ca bună ziua, că Creatorul, a creat energiile negative cu un anumit scop, ele au o funcție arhi-importantă și ar fi un non-sens să le elimine din proces, ”să le scoată din joc”. Dacă energiile distructive nu ar fi, păi atunci viața s-ar opri. Creșterea, dezvoltarea, extinderea, evoluția ar înceta, totul ar amorți și îngheța. Eliminarea așa-zisului rău ar fi un act de sinucidere pentru Creator și Univers.

II. Convingere: Creatorul ascultă rugăciunile oamenilor și-i ajută.

Clarificare: Mentalitatea aceasta, că Creatorul nu are cu ce să se ocupe și așteaptă non-stop, cu ”sufletul la gură”, să primească rugăciunile oamenilor pentru a-i ajuta, s-a format din următoarele:

1. Înzestrarea Creatorului cu calități omenești. Că este bun la inimă, altruist, binefăcător, milostiv, iubitor de oameni, iertător, apărător, înțelegător, judecător etc.
2. Infantilismul, educația primită în copilărie, potrivit căreia Moș Nicolae sau Moș Crăciun aduce cadouri și bucurii, sau Bagheta Magică care împlinește toate dorințele;
3. Patternul de Identificare a Tatălui Ceresc cu tatăl natural, care are grijă de copiii săi: îi crește, îmbracă, hrănește, îi apără, îi mângâie, se joacă cu ei, le cumpără cadouri, îi scoate din belea, le rezolvă toate problemele etc.;
4. Lenea și nedorința oamenilor de a acționa, de a depune un efort concret pentru a schimba ceva în viață;
5. Optimismul pasiv și nesănătos (atunci când doar critici, nu faci nimic și aștepți un viitor dulce și frumos) că totul va fi bine, că va veni comunismul, că va veni raiul pe pământ, că va veni noul președinte și totul se va schimba, va curge în râuri miere și lapte, că va veni Noul Ierusalim, că va veni noul mesia, că vor veni timpuri bune, că va veni Epoca de Aur etc.;
6. Nevoia reală de a cere ajutor, atunci când într-adevăr, îți pare că nu ai alte soluții, ești într-o situație excepțională, de viață și moarte, când nu mai ai altă scăpare;
7. Educația religioasă;
8. Convingerea că Creatorul îi ajută pe cei săraci, bolnavi, bătrâni, chinuiți și neajutorați.

Pentru a ”limpezi apele”, întreb, cine este omul ca să ceară ceva de la Creator? La ce treaptă de dezvoltare este omul? Care este nivelul de conștiință a omului? Ce activități are omul și cu ce se ocupă Creatorul? Cum poate fi Creatorul înzestrat cu calități umane? Probabil oaia Dolly tot îl înzestra pe creatorul său cu calități animalice și-l percepea ca pe un semene de-al său sau ca pe părintele său. Distanța evolutivă între om și Creator este enormă. Sau, unii contactori susțin, că ei comunică cu Creatorul. Oare o amebă sau un protozoar poate să între în contact cu omul? Creatorul este ocupat cu crearea de noi realități și universuri, și în acel moment, baba Ileana, îl roagă ca găinele să se ouă mai des și ca porcul să se îngrașe de Crăciun. Nimeni nu poate măcar să-și imagineze de calitățile fantastice ale Creatorului, de ce lucruri el este în stare. Iar oamenii, se adresează lui, se roagă, solicită ceva, pe picior de egaliate, și cred că rugăciunile lor ajung la adresant și sunt luate în serios. Și fiecare, indiferent de ocupație, meserie și activitate, fie el chiar cel mai josnic om, ucigaș sau hoț, crede ferm și cu sfințenie, că Creatorul îl iubește și îl ajută în activitatea lui murdară (ajută-mă doamne să fur mai multe găini). Faceți un experiment. Nu spun să vă adresați cu o cerere sau o rugăminte președintelui SUA, că nu o să ajungă până la el niciodată. Încercați să vă adresați măcar unui primar de județ sau de municipiu, cu o cerere, de pildă să vă repare cotețul, că pensia e mică și nu aveți bani pentru asta. O să vedeți, că șansa de izbândă va fi una foarte mică.

Rugăciunea se împlinește, când într-adevăr, conform destinului vă este dat să se întâmple anumite lucruri. Sau în acțiune întră autohipnoza sau efectul autosugestiei (efectul placebo). Prin meditații repetate, folosind energia personală, omul ajunge la realizarea solicitării sau dorinței. Rugăciunea pentru mulți este un fel de meditație și alinare, un obicei plăcut, iubit și înrădăcinat în conștiință.

De multe ori, rugăciunea este folosită de oameni în scopuri distructive și ostile. Multe blesteme se fac prin rugăciuni, parcă involuntar, punând responsabilitatea pe umerii Domnului. Dar, de fapt, acele mesaje și blesteme funcționează fiind ”încărcate” și ”propulsate” de starea psiho-emoțională a solicitantului (cu emoții aprinse de ură, agresiune, răutate, invidie). De pildă, ”Pedepsește-l Doamne pe vecin, arde-i casa, să moară toți copiii lui, să se ducă pe pustii” etc. Și dacă se întâmplă ceva din cele cerute, solicitantul pune responsabilitatea pentru cele întâmplate pe Domnu, ”că el a făcut-o, eu nu am nimic cu asta, și-mi spăl mâinile”.

Pe urmă, oamenii se roagă de obicei Zeilor și Dumnezeilor locali, nu Creatorului. Și în cazul dat, regula este următoarea: ”Dai foarte multă atenție (energie) și primești foarte puțin sau nimic”. Ce interes au divinitățile să ajute și să salveze oamenii? Zeii locali, din zona planetei noastre, sunt ființe cu simțul umorului dezvoltat, cărora le place să glumească, mai ales pe seama oamenilor leneși și paraziți, care vor să primească totul degeaba, fără a depune careva efort. Fiți foarte vigilenți și atenți la cine vă adresați, ce cereți, ce o să dați în schimb pentru asta, și ce o să primiți de fapt, cu ce o să vă alegeți. Infantilismul și joaca asta naivă cu Creatorul de-a cerutu, la nimic bun nu o să ducă. Soarta pe care o merită acești oameni neserioși este să fie ”mâncați”.

III. Convingere: Creatorul este tot ce ne înconjoară (obiect, insectă, pește, animal, fenomen al naturii, pădure, ocean, Lună, Soare etc.).

Clarificare: Trebuie să separăm creația lui Dumnezeu, de însăși Dumnezeu. Nu este una și aceeași. Gheorghe e lemnar și a făcut o masă. Nu putem considera că masa este Gheorghe, și invers, că Gheorghe este masa. Masa este opera de lucru, un obiect de mobilă, la care a lucrat Gheorghe. Creatorul este un fel de Arhitect-șef care elaborează diferite proiecte și le coordonează, conduce și gestionează. Lucrează ”cu capul” nu ”cu mâinile”. Cu partea tehnică se ocupă alți subiecți.

IV. Convingere: Creatorul este judecătorul suprem și forța punitivă. Dacă cineva păcătuiește, greșește, face fapte necinstite, amorale, oribile, apoi inevitabil este pedepsit de Dumnezeu.

Clarificare: Aici iarăși trebuie să separăm legile cosmice de ființa Creatorului. Dacă, de pildă, bagi limba în priză, te electrocutezi, intervine legea fizicii. Nu te-a electrocutat sau pedepsit Dumnezeu în acest caz, ci au avut loc anumite procese naturale, care pot fi explicate prin prizma legilor Fizicii. Legile cosmice sunt elaborate de Creator și funcționează în mod autonom, fără implicarea voinței Lui. Legile cosmice sunt ca un program de calculator, ca un soft ”impregnat” în realitatea noastră, la nivel informatico-energetic. Și nu este ușor să urmărești lanțul cauzal de circumstanțe și să determini clar, a intervenit legea cosmică și te-a pedepsit, sau tu singur ești vinovat, și ți-ai făcut-o cu mâna proprie. De pildă, nu ai respectat securitatea muncii și te-ai automutilat.

Ce este păcat și ce nu este păcat, ce este bine și ce este rău, de multe ori au o interpretare relativă și subiectivă. Ceea ce este rău pentru Vasile, este bine pentru altcineva. De pildă, un primar de sat a ajuns la putere fiind ajutat și protejat de un magnat financiar. Pentru primar, întoarcerea datoriei către binefăcătorul său, din resursele materiale publice, este un fapt firesc și nobil (trebuie să-ți onorezi angajamentele), nu este ceva rău. Însă pentru săteni, această faptă este calificată drept ceva rău. În cazul dat, primarul, dacă nu va fi atras la răspundere penală, conform legilor statului pentru faptele sale, inevitabil va răspunde conform legilor cosmice, sau dumnezeești, așa reiese, nu? Depinde de destinul lui, de programul lui de viață. Mai sus am atins acest aspect, legat de dezvoltarea de către suflet, până la perfecțiune, a anumitor calități.

V. Convingere: Există un singur Dumnezeu, însă care în diferite religii, culturi și tradiții are denumiri diferite.

Clarificare: Dacă facem o examinare istorică a acestei întrebări, o să descoperim, că în trecut au existat mii de Semi-Zei, Zei, Dumnezei și alte divinități. O parte din divinități erau exponenți ai celor 4 elemente fundamentale – focul, apa, aerul, pământul, sau reprezentanți ai forțelor naturii (vântul, fulgerul, tunetul etc.). Alt lagăr de zeități era raprezentat de venetici, reprezentanți ai altor civilizații cosmice, cu alte cuvinte extratereștrii în corp fizic, cu anumite capacități paranormale, având în arsenalul său și anumite tehnologii dezvoltate, care erau venerați de pământeni și ulterior, ridicați în rang de Zei. O altă categorie de zeități era reprezentată de oameni-muritori, cu anumite capacități magice și extrasenzoriale, sau care dețineau anumite cunoștințe și tehnologii secrete, care, în timpul vieții sau după moarte au fost divinizați. O altă parte considerabilă de zeități a fost creată ”pe loc gol”, personaje născocite din legende, mituri, scripturi, religii, care există la nivel informațional-egregorial-mental. Mai putem numi un grup de zeități care provin de pe alte planete ale sistemului nostru solar. O mare parte din zeități, din cauza uitării, s-au stins, sunt inactivi, hibernează într-un somn adânc (însă care pot fi treziți). Alte zeități au plecat de pe această planetă. Restul, acei cu corp fizic, au murit sau de bătrânețe sau fiind uciși în conflicte armate.

Care este rolul lor în tot mozaicul ăsta complicat? Despre rolul administrației locale a Terrei am vorbit mai sus. Ceilalți Zei, fiind sprijiniți și energizați de pământeni (că anume oamenii le dau putere), se vede că au anumite drepturi asupra vieții acelorași susținători care cred în ei. Cu alte cuvinte se alimentează cu energia atenției și vieții lor. În majoritatea cazurilor rugăciunile și adresările pământenilor ajung anume la acești zei planetari. Același lucru îl observăm și în realitatea lumească de azi, când o parte majoritară din cetățeni susțin cauza și programul unui anumit partid politic. Partidul politic, ulterior, ajunge la putere, și are câțiva ani de fericire, acaparând controlul asupra resurselor publice. Apoi electoratul se dezamăgește, partidul de la putere cade în disgrație și nu mai este luat în seamă de cetățeni. În locul lor vine alt partid. Și tot așa, și tot înainte se mișcă roata vieții după același scenariu. ”Ce se întâmplă sus, se întâmplă și jos”, după același model, sau cu alte cuvinte ”Lupta eternă pentru putere și resurse”.

VI. Convingere: Dumnezeu este omniprezent și conduce cu toate procesele personale și sociale, cu viața și moartea, forțele naturale, calamități, vreme etc.

Clarificare: Creatorul are statutul de ”ȘEF GENERAL”. Și tot ce se întâmplă pe Terra are o legătură indirectă cu Creatorul (el a creat matricea informațională a realității noastre după care evoluează lucrurile), nu el nemijlocit se bagă și se implică în orice proces lumesc. Există subiecți aparte, împuterniciți de Creator să gestioneze situația de pe pământ – Guvernatorul Terrei și aparatul lui de funcționari (administrația locală). Procesele naturii sunt gestionate și controlate de anumite mecanisme și legi autonome.

VII. Convingere: Omul este creat după chipul și asemănarea Domnului.

Clarificare: Mulți oameni cred că Creatorul are ochi, nas, urechi, mâini, picioare, exact ca un om de rând. Că așa este scris în Bibilie. Ei interpretează literalmente, direct, ceea ce e menționat în scriptură. Mai sus am scris, că prin aceste cuvinte urmează să înțelegem că sufletul omului, mai exact acea scânteie divină, este creată informațional după modelul Creatorului. Adică după aceeași matrice, însă pentru a realiza ”toate opțiunile și nivelele” posibile, este mult de lucru. Imaginați-vă că matricea împlinită a Creatorului are 100 de stadii sau nivele de dezvoltare, însă omul după nivelul său de dezvoltare se situează la nivelul 3.

Însă există un grăunte de adevăr în această istorie. Posibil ca Guvernatorul și echipa lui, au fost trimiși în ”deplasare de serviciu”, pe pământ, în corp fizic. Căci pentru a opera pe planul fizic trebuie să ai corp fizic. Pentru întemeierea și înmulțirea noii civilizații umane, au folosit în experimentele de laborator sânge din corpul fizic propriu. Deoarece corpul lor fizic provenea de pe altă planetă și nu era adaptat cu condițiile de pe Terra (sau aerul nu li se potrivea, sau presiunea, gravitația, frecvența) ei au făcut un hibrid, luând material genetic de la minimum două specii. O specie era originară de pe pământ (posibil o ființă semi-om, semi-maimuță) și altă specie era un membru din echipa Guvernatorului. Și după mai multe încercări a fost creat primul om. Ulterior experimentele s-au repetat în mai multe zone ale globului, pe diferite continente. Au fost elaborate mai multe rase umane, probabil pentru a vedea care este mai capabilă și mai rezistentă. Mai mult decât atât, experimentele genetice au continuat, și pe parcurs au fost create noi versiuni de homo sapiens (versiunea 1.0, 2.0, 3.0, 4.0) cu anumite modificări, au apărut oameni cu diferite grupuri sangvine, cu rhezusuri polare.

Apropo, de ce credeți că o parte din oameni sunt meteo-sensibili, și nu se simt bine (în apele lor) când brusc au loc schimbări de temperatură, de presiune atmosferică, de altitudine, de vreme? La acești oameni predomină genele primite de la umanoizii veniți pe planetă care au creat corpul fizic al homo sapiens, al civilizației umane. De pildă animalele nu au aceste probleme, ele se simt foarte bine în condițiile pământești, deoarece sunt la ele acasă.

VIII. Convingere: Dacă recunoști și te pocăiești, Dumnezeu îți iartă toate păcatele.

Clarificare: Din clarificările de mai sus am văzut, că Creatorul este implicat în activități generale și universale. Nu are el grijă să-l ierte pe un careva Ionel pentru păcatul săvârșit (vezi Convingerea IV). Nu se iartă niciun păcat. Fiecare păcat este răscumpărat, ispășit, recuperat. Și se face asta pentru binele sufletului, ca el să înțeleagă ulterior, ce este bine și ce este rău. Trebuie să înțelegem că Karma, ca atare, nu este un instrument de pedeapsă, ci un instrument de corecție a persoanei. Prin simplul fapt (formalitate) de recunoaștere și pocăință, persoana nu o să înțeleagă pe deplin ceea ce a săvârșit. Pentru a intra în esența păcatului, sufletul trebuie să treacă personal prin aceleași experiențe sau prin aceleași chinuri, poate chiar de mai multe ori și în vieți diferite.

De ce persoana trebuie să-și ispășească faptele negative în viața viitoare? Dacă în aceeași viață ar fi urmat ”reprimările”, pedeapsa ar fi fost prea blândă. Când omul știe, pentru ce ispășește pedeapsa, acest lucru este retrăit de psihicul său mult mai ușor decât atunci când nu o cunoaște și efortul sufletului este redus la minimum. De aceea, în prima variantă, el primește o pedeapsă ușoară. Mult mai complicată și mai chinuitoare este îndurarea pedepsei karmice, atunci când omul nu știe de ce apare o anumită situație dificilă în viața sa. Și exclamă de multe ori: - ”De ce sufăr atât de mult, parcă nu am făcut rău nimănui în viață?” Aceste întrebări îl chinuiesc până la sfârșitul vieții, iar sufletul este în continuă căutare. Sufletul nu trebuie să-și amintească ce este bun și rău, ci ar trebui să simtă și să respingă ceea ce este nevrednic. Și pentru aceasta, în procesul de auto-perfecțiune, el este obligat să acumuleze astfel de energii înalte în matrice, care vor începe să respingă pe toate cele inferioare, și nu pentru că sufletul își amintește că asta nu e bine, ci pentru că tot ceea ce este inferior nu-i corespunde și provoacă respingerea. Și în asta constă puritatea experimentului. Fiind născut în viața viitoare, o persoană nu-și amintește viața anterioară, dar sufletul său își amintește totul și nu-i permite să facă greșelile anterioare, ghidând omul și ”șoptindu-i” prin conștiința sa sau prin vocea sa interioară. Astfel se realizează ascensiunea consecutivă a omului pe scara evoluției spirituale. Și pe urmă, chestia asta cu iertatul păcatelor este lipsită de logică și dreptate. Cuiva, adică, la solicitare, i se iartă păcatele (i se anulează datoriile), devine fericit, și ulterior poate iarăși să păcătuiască, iar cineva, rămâne cu păcatele neiertate toată viața.

Despre contactul cu Creatorul

Spuneți-mi vă rog cât de des vă gândiți la Creator, la acea forță care v-a creat cândva? Majoritatea își aduc aminte de Creator doar cînd nimeresc în situații complicate de viață. În vârtejul nebun de împrejurări al vieții moderne, când mintea omului este supra-încărcată de informații inutile, când omul este ca o lămâie stoarsă și energetic și emoțional, oamenii uită de Creator.

Vreau să vă recomand o meditație. Mai degrabă este o simplă acordare sau direcționare a vectorului vostru de atenție spre sursa voastră, de acolo de unde proveniți. Asta o să vă ajute să vă reculegeți, să vă recuperați, să vă centrați, să vă aduceți aminte pentru ce ați venit în această viață. Nu trebuie să cereți nimic. Este o practică zilnică. Trebuie doar să vă gândiți și să vă concentrați câteva clipe la sursa voastră divină. Să realizați importanța și măreția faptului aflării aici și acum pe acest plan. Să exprimați mulțumire Creatorului pentru ocazia de a evolua în aceste condiții, având ca domiciliu temporar planeta Pământ. Asta o să vă permită să vă sincronizați cu programul vostru de viață, să îndepliniți ansamblul de sarcini, să învățați lecții speciale, și să treceți prin anumite experiențe.

Pentru mine, realizarea faptului că acea părticică ”scânteia sau esența divină”, sau eu, fac parte din energia Creatorului (fie am matricea Lui, fie am fost creat de El, fie fac parte din ființa Lui – nu contează) îmi dă fiori, mă inspiră, mă înaripează și-mi dă puteri instant, îmi crește valoarea de sine (în sensul pozitiv). Și cu această dispoziție sau stare psiho-emoțională înaltă, eu trăiesc acele activități pe care le am zilnic, știind ferm, că totul se face în conformitate cu vocația mea, cu ceea ce-mi este destinat să fac în această viață minunată.

Cu timpul, o să observați efectele miraculoase ale acestei meditații. O să observe și cei din jurul vostru, că ceva s-a schimbat în persoana voastră. Sincronizarea cu destinul crește eficacitatea acțiunilor voastre (mai detaliat despre liberul arbitru și destin o să vorbim în altă lucrare). Dacă înainte, activitatea voastră era mecanică și parcă lipsită de viață, robotizată, păi de acum înainte, lucrurile se vor schimba, și viața va prinde noi culori și aspecte.